În prezent, există aproximativ 22 de milioane de persoane care deși trăiesc în statele membre ale Uniunii Europene nu au cetățenie în aceste state. Conform Eurostat, un număr de 4,5 milioane de persoane au migrat către UE în cursul anului 2018, jumătate dintre aceste persoane fiind din țări non-UE, adică resortisanți ai țărilor terțe (Third-Country Nationals – TCN). Acest grup de persoane se confruntă adesea cu bariere juridice și socio-economice în procesul de integrare în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, educație, acces la economia de masă și incluziune socială. Statisticile Eurostat privind integrarea imigranților pe piața muncii arată că, în 2017, rata șomajului UE pentru resortanții din țările terțe a fost cu 6,4% mai mare decât rata pentru populația năcută în UE. În același timp, statisticile privind locuirea arată că, în toate țările membre resortisanții sunt mai predispuși să trăiască într-o gospodărie mai aglomerată decât cetățenii acestor state.
Capacitatea de a integra în mod eficient resortanții din țările terțe în societate și de a le încuraja contribuția la creșterea socială și economică a UE este extrem de importantă. Orașele, acționând ca un magnet pentru fluxurile migratoare, sunt locurile în care nevoia de a permite integrarea resortanților din țările terțe reprezintă o șansă de neratat și un factor decisiv în schimbarea situației pentru întreaga societate.
Autoritățile locale dispun de o gamă variată de servicii și de activități și joacă un rol important în ceea ce privește forma pe care o îmbracă interacțiunea dintre resortanții din țările terțe și societatea-gazdă. Astfel, orașele sunt poziționate cel mai bine pentru a îndeplini obiectivele de integrare, iar contribuția lor este analizată în detaliu, atât la nivelulul Uniunii, cât și la nivel național. Cu toate acestea, conform OCDE – Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, doar 54% dintre orașe au o strategie specifică ce acoperă toate sectoarele implicate în integrarea resortanților din țările terțe.
Proiectul EPI este în conformitate cu aceste constatări, întrucât vizează în mod specific orașele pentru a dezvolta o strategie de integrare, bazată pe nevoile curente și prioritățile reale ale acestora (identificate prin intermediul unei analize interculturale interne). Această strategie de integrare ține cont de părerile părților publice și private implicate (este un proces participativ). EPI urmează abordarea programului Programului orașe interculturale” (Intercultural Citiesc Programme – ICC) dezvoltat în cadrul Consiliului Europei. Se asemenea, EPI folosește unele instrumente din cadrul proiectului „Orașe interculturale”, cum ar fi Indicele ICC.
Informațiile obținute vor fi diseminate în rețelele locale, regionale, naționale și internaționale pentru a maximiza impactul și pentru a contribui la obiectivul general de integrare europeană.
Prin intermediul Programului orașe interculturale (ICC), orașele au dovedit că diversitatea poate fi gestionată ca o resursă, amplificând beneficiile sociale și economice ale comunităților eterogene și minimizând potențialele efectele negative ale acestei diversități. Pentru a face acest lucru, orașele trebuie să revizuiască o serie de instituții, servicii și politici și să creeze structuri și mecanisme de guvernare adecvate pentru a înlătura obstacolele și a spori integrarea resortanților din țările terțe și a minorităților și contribuția lor la dezvoltarea orașului.